În coaching lucrez pe obiective clare, agreate în prealabil cu clientul. Stabilim unde vrem să ajungem și, în fiecare sesiune, ne uităm la „ce se poate face de aici înainte?”.

În timpul sesiunilor de coaching, în momentele de explorare, clientul are tendința de a cădea în vinovăție („am greșit”, „trebuia să fac altfel”, „e din vina mea”). Rolul meu de coach este să îl scot din vinovăție și să îl duc în acțiune, către obiectivele agreate. Foarte important, acțiunea trebuie să fie una cu care clientul se simte confortabil și pentru care își poate lua angajamentul că o va îndeplini până la ședința următoare.

Acasă însă lucrurile arată diferit.

Cum povesteam într-unul din articolele trecute, critica mă caracterizează. În momentele tensionate cu piticul meu, primul instinct este să îl găsesc vinovat pentru situația respectivă. Nu am văzut în reacția mea o problemă până la una dintre certuri, când P. nu mai contenea să spună printre lacrimi: „Ba tu ești vinovată, ba tu.” Nu sunt în măsură să explic ce s-a întâmplat în creierașul lui, dar reacția m-a făcut să înțeleg cât de tare suferă atunci când este găsit vinovat.

Dacă în coaching scot oamenii din vină pentru a-i îndrepta spre acțiune, de ce acasă fac exact invers?

De ce, cu oamenii mari, aleg compasiunea, iar cu cel mic aleg critica?

Așa că am început să împrumut din ce știu profesional și să aplic acasă: „Ok, acum că ai rupt șina de la trenuleț, ce putem face?”, (în loc de „Vezi? Ai tras prea tare de el! Ai rupt șina de la trenuleț!”); „Dacă urli și îți trezești fratele, nu ne mai putem juca!”, în „Ce putem face ca să ne asigurăm că A. doarme și noi ne putem juca liniștiți?”

Teoria pare simplă. Însă emoția, oboseala, haosul din timpul zilei mă împiedică de multe ori să aplic această tehnică care, în realitate, este doar bun-simț. Acum că necazul s-a întâmplat, nu ne mai putem întoarce în trecut ca să schimbăm ceva.

Singurul lucru care ne rămâne este să vedem ce acțiune luăm pentru a ne simți mai bine, pentru a rezolva ce poate fi rezolvat sau, pur și simplu, pentru a depăși momentul.