Deși poate părea mult prea devreme, trăim vremurile în care este posibil să fie prea târziu atunci când povestim pentru prima dată cu un copil de 6-7 ani despre prevenția față de consumul de substanțe interzise. Vorbim despre clasa pregătitoare, o vârstă a inocenței care astăzi se izbește brutal de o realitate strigătoare la cer: accesul facil și normalizarea substanțelor interzise chiar în curtea școlii. Nu mai este suficient să le spunem că “drogurile sunt rele”. În fața unei presiuni sociale care se răspândește cu o viteză fantasmagorică, copiii au nevoie de un alt tip de armură: imunitatea psihologică. Am întrebat-o pe Psiholog Irina Nikolaus cum construim această imunitate pentru copiii noștri și sper ca răspunsurile edificatoare să vă fie de ajutor.
Rădăcini și Aripi: Vedem din ce în ce mai multe mămici disperate care mărturisesc despre accesul facil (sau chiar invitarea pe față) la substanțe interzise și vorbim chiar de clasa pregătitoare, 6-7 ani, lucru care mi se pare strigător la cer. Ce putem face noi, părinții? – Cum să îi pregătim pe copiii noștri din punct de vedere psihologic, emoțional și mental să facă față unor astfel de provocări care par să se împânzească cu viteza fantasmagorică?
Psiholog Irina Nikolaus: Dragă Despina, ceea ce descrii tu în aceste rânduri – invitații directe la a gusta substanțe ciudate, normalizare, „hai că nu e mare lucru”, „ai încredere în mine, suntem din aceeași școală” – este una dintre cele mai periculoase forme de expunere: nu doar accesul facil, gratuit, ci recrutarea și testarea limitelor la vârste foarte mici (6–7 ani).
Vestea bună este că, din punct de vedere psihologic, copiii pot fi pregătiți eficient, fără să-i speriem, fără să le „furăm copilăria” și fără să transformăm discuția într-o lecție moralizatoare care nu prinde.
Totul începe de acasă!
Prevenția reală NU înseamnă doar informare, ci presupune un antrenament constant. Majoritatea părinților cred că prevenția înseamnă doar să îi explice copilului că drogurile sunt rele. Psihologic vorbind, această lecție are un efect limitat, mai ales când copilul este sub presiune socială. Își dorește foarte mult să aparțină unui grup, să fie văzut într-un anumit fel, să corespundă (este orientat spre aprobarea semenilor) și nu reușește să anticipeze consecințele. Așa cum nu e mare lucru dacă introduce în organism o ciocolată întreagă, probabil că „nu o fi mare lucru” dacă acceptă ceva interesant. Asta a învățat de mic: atunci când corespunde, este bine.
Ce înseamnă prevenția la copii?
Prevenția eficientă la copii înseamnă:
- antrenament de limite
- reflex de protecție
- abilitatea de a cere ajutor fără a considera acest lucru rușinos
- rezistență la presiune
- încredere că părintele nu pedepsește adevărul
Așadar, repetați des (săptămânal, chiar dacă pare excesiv):
„Corpul meu e al meu.”
„Eu decid ce intră în corpul meu, în acord cu regulile învățate.”
„Dacă nu sunt sigur, spun NU.”
Includeți pe lista negativă și: energizante, pastile „de glumă”, țigări/vape, bomboane suspecte, prafuri albe.
Replicile scurte sunt foarte utile:
„Nu, mulțumesc.”
„Nu iau. Pa.”
Apoi mă îndepărtez și îi spun unui adult.
„Secret bun” versus „secret periculos”
Copilul trebuie să știe diferența dintre un secret care este în regulă și unul periculos.
Un secret bun poate fi o surpriză de la o persoană de încredere, cu acordul părinților.
Un secret periculos provoacă teamă, vinovăție, implică corpul, implică substanțe sau implică amenințări.
„În familia noastră nu există secrete periculoase.”
„Dacă îmi spui adevărul, NU te cert. Te protejez.”
„Dacă te temi de reacția mea, avertizează-mă: «Uite, vreau să îți spun ceva rău. Te rog să mă asculți cu răbdare. Mă tem de furia ta.»”
Copiii mai pot fi învățați să își asculte instinctul. Fiind atenți la ei înșiși, pot să își recunoască semnalele interne: „Mi-e frică”, „Ceva nu-mi place”, „Simt că e ceva greșit”.
Ce trebuie să știi tu, părintele
„Copilul meu nu ar face asta.” Nu este despre copilul dumneavoastră, ci despre:
- presiunea socială la vârste vulnerabile (deși presiunea este mare și la vârsta adultă),
- manipulare/șantaj prin cuvinte,
- context potrivit (după ore, când copilul este singur și înfometat),
- vulnerabilitatea dată de imaturitatea sistemului nervos.
Morală & rușine: rușinea crește riscul
Conexiunea zilnică cu copilul scade riscul
Puteți afla mai multe despre semnele timpurii că ceva nu este în regulă cu copilul, despre cum să îl creșteți cu un atașament corect (nu anxios, nu evitant), despre autonomie și stimă de sine care să nu depindă de părerile celorlalți, despre limitele sănătoase dintre prietenie și parenting echilibrat, despre imunitatea psihologică pe termen lung și despre asertivitatea scurtă – „NU” ca propoziție completă – solicitând o întâlnire cu un psiholog care are copii și lucrează cu copiii în cabinet, zi de zi.
Despre Psiholog Irina Nikolaus
Irina Nikolaus este un psiholog clujean care transformă obiectivele clienților săi în realitate, inspirând prin profesionalism, optimism și multă pasiune în activitatea ei cotidiană.
De asemenea, ea este autoarea unor cărți de dezvoltare personală, care transformă cuvintele în mici busole pentru a naviga cu succes printre problemele vieții moderne: familiarizarea cu emoțiile intense, învingerea fricilor, combaterea lipsei de astâmpăr etc. Prin cărțile sale dedicate copiilor, ea ghidează micuții cititori spre claritate, echilibru și încredere în propria putere.