Trăim într-o perioadă în care investim enorm în dezvoltarea copiilor noștri. Îi ducem la activități sportive, îi încurajăm să își dezvolte inteligența emoțională, îi pregătim pentru școală, pentru o carieră, pentru o lume aflată într-o continuă schimbare. Citim despre parenting, urmărim specialiști, căutăm cele mai bune metode prin care să îi ajutăm să devină adulți echilibrați și adaptabili. Toate acestea sunt importante.
Dar, în această preocupare firească pentru dezvoltarea lor emoțională, intelectuală, fizică, socială și școlară, cât timp mai dedicăm formării sufletului lor? Ne dorim copii pregătiți pentru viață. Dar îi pregătim și pentru întâlnirea cu sensul vieții?
Din această întrebare s-a născut dialogul pe care l-am avut cu Părintele Arhimandrit Iustin Taban de la Mănăstirea Putna, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților – “Cum le vorbim copiilor despre Dumnezeu?”
Răspunsul pe care l-am primit a depășit cu mult tema credinței. A fost o adevărată lecție de pedagogie și o perspectivă pe care nu am întâlnit-o în literatura contemporană de parenting. Nu este o definiție despre Dumnezeu și nici o metodă rigidă de educație religioasă. Este, mai degrabă, o schimbare de perspectivă.
„Să aveți curajul să le vorbiți copiilor despre Dumnezeu ca și cum ați fi dumneavoastră înșivă Dumnezeu, ca și cum ați fi Părintele acestei lumi, și ca și cum ați vrea ca toți copiii să cunoască sensurile și poveștile puse în lume de Creatorul, care sunteți dumneavoastră.”
Această invitație îi scoate pe părinți din rolul celui care transmite informații și îi așază în postura celui care descoperă împreună cu copilul frumusețea lumii. Nu prin definiții abstracte și nici prin prelegeri, ci prin povești, întrebări, mirare și sens. Părintele Iustin completează această idee, spunându-ne și modul în care se poate ajunge la acest filtru inedit:
“Pentru a putea dobândi această grație și acest dar de a povesti lumea ca de la Dumnezeu direct către copii, trebuie să vă însușiți inima lui Dumnezeu în fiecare zi.
Să vă obișnuiți cu perspectiva Lui despre lume, ca poveste, și să o predați prin parabole, povestiri, fantezii, jocuri și arta copiilor. Aceasta e formarea părinților, prin lecturi, storytelling, joc, parenting și altele, pentru a învăța să aibă creativitatea lui Dumnezeu și să le povestească lumea copiilor.
Eu asta fac prin colecțiile mele, prin poezii, prin seriile de Haikuuri, Pedagogiile iubirii, Măsurile iubirii și altele. Învăț stilul simplității și al grației lui Dumnezeu de a ne povesti lumea de la El către noi. Și îl exersez și îl manifest ca din partea Tatălui. Caut să mă pun permanent în inima lui de Tată față de noi.
[…] Deci cel mai important salt pe care trebuie să-l faceți este cel duhovnicesc. Să vorbiți copiilor ca și cum Dumnezeu ar fi om și S-ar fi prefăcut atunci în dumneavoastră, și ar vrea să povestească El Însuși despre lume și sensurile ei. Iar lucrarea acestui salt duhovnicesc se face prin lecturile, grupurile de parenting, jocul, storytellingul și toate celelalte.
Asta devine o formare continuă a dumneavoastră ca părinți după trup, dar și după Duh. Avem un Dumnezeu tare copilăros, fantezist și creativ. De aceea, dacă aveți șansa să fiți aproape de artă, povestiți-L pe Dumnezeu prin creațiile Lui, prin intermediul picturii. Mie îmi place s-o fac prin poezie și haiku.
Niciun copil n-ar vrea să asculte prelegeri despre Dumnezeu. Mai degrabă ar vrea să cunoască sensurile, poveștile și aventurile Lui. Așa înțelege, treptat, că Biserica nu-i interzice niște plăceri, ci Dumnezeu, prin ea, îl cheamă la plăceri durabile și la viață adevărată. Dumnezeu să binecuvânteze școala non-formală a dumneavoastră și să fiți cercetașii lui Dumnezeu în lume.” Mai spune Părintele Arhimandrit Iustin Taban.
Consider că una din marile provocări ale generației noastre este tocmai aceasta: să nu reducem educația copiilor doar la performanță și competențe. Un copil are nevoie să învețe să gândească, să comunice, să fie rezilient, curios și responsabil. Dar, în egală măsură, are nevoie să își hrănească sufletul, să descopere frumusețea, binele, adevărul și relația cu Dumnezeu. Pentru că educația nu înseamnă doar să pregătim copii care să se descurce într-o societate competitivă. Înseamnă și să creștem oameni care să știe cine sunt, de unde își iau sensul și ce lasă în urma lor.
Despre Părintele Arhimandrit Iustin Taban
Arhimandritul Iustin Taban este o voce contemporană a pedagogiei duhovnicești.
S-a născut în anul 1982, la Focșani. Din 2005 este monah al Mănăstirea Putna, unde slujește astăzi ca arhimandrit și duhovnic. Este licențiat în Drept și doctor în Istorie și Teologie, îmbinând cercetarea academică cu preocuparea pentru pedagogia duhovnicească și literatura spirituală.
Ceea ce îl diferențiază de mulți autori contemporani este faptul că scrisul său nu urmărește demonstrația teologică, ci traducerea adevărurilor de credință într-un limbaj accesibil, poetic și profund uman. În propriile sale cuvinte, caută „simplitatea și grația lui Dumnezeu de a ne povesti lumea”, exersând permanent perspectiva Tatălui ceresc asupra omului.
Volume publicate
2020 – Ieșirea din scaun a mitropoliților Moldovei în secolele XVI–XVII. Contribuții și îndreptări
Primul său volum este o lucrare de cercetare istorică, rezultat al preocupărilor sale academice în domeniul istoriei și dreptului bisericesc.
2022 – Crezi tu că Eu te iubesc? Meditații și povestiri despre Dumnezeu Cel iubitor de-oameni
Acesta este primul volum dedicat publicului larg și marchează începutul unei direcții literare distincte. Cartea propune meditații și povestiri prin care cititorul este invitat să privească lumea din perspectiva iubirii lui Dumnezeu. Părintele însuși descrie aceste texte drept „exerciții de punere în această perspectivă”, iar ulterior mărturisește că stilul său a devenit și mai simplu și mai direct. În prezent, volumul este epuizat.
2024 – Gânduri de la Tată la fiu (poeme)
Acest volum reprezintă o incursiune în poezia creștină și reprezintă prima carte pe care am citit-o a Părintelui Iustin. Cartea este descrisă de critici drept un dialog cald dintre Tată și fiu, în care lumea și sensurile ei sunt adunate în inima unui monah. Alina Gherasim spune despre aceste poeme că sunt „construite ca o casă”, un loc de întâlnire cu Dumnezeu.
2025 – Voturile monahale în Biserica Ortodoxă Română între Dreptul Canonic și Dreptul Civil
Lucrare de specialitate, dedicată cercetării juridice și canonice privind viața monahală. Ea continuă direcția academică a autorului, în paralel cu activitatea sa literară.
2026 – Scrisori de la Tata – împărtășiri cu Dumnezeu
Cel mai recent volum al său. După cum mărturisește chiar autorul, în această carte a încercat „să explice lumea pe inima unui adolescent de 17 ani, de la inima unui Tată ceresc”. Volumul continuă aceeași pedagogie a apropierii de Dumnezeu prin dialog, imaginație și sens, mai degrabă decât prin discursuri teoretice.