Era motto-ul puțin anecdotic al CFR-ului acum 40-50 de ani. Poate a rămas și azi la fel. De aceea CFR își au odiseea lor în timp și de aici s-au împărțit toate conform necesității exploatării feroviare.
Stații, halte de mișcare (sau comerciale) și punctele de oprire în linie curentă. Terasamente, linii, construcții, clădiri, amenajări, cu tot ansamblul de semnalizări și procese tehnologice. Stații cu volum mare de lucru cu câte 7-10 linii. Triajele cu câte 20 de linii. Compuneri și descompuneri de trenuri de marfa, câte 3-4 în 12 ore, plus trenurile de călători. Personal tehnic de revizie în stațiile tehnice, depouri și remize, partide de manevră (stație sau secție), IDM dispozitor, localist sau exterior. Revizor de cale, parcurgând pe jos cu cheia în mână 4-5 km/ zi pentru verificarea liniei. Ramura SCB ( SEMNALIZARE CENTRALIZARE BLOC). Personalul comercial – ramura mișcare.
Dar de echipele de PAZ mai țineți minte?
Da, acelea care pliveau calea ferata de nu găseai fir de iarbă sau tufe și pomi pe margine. Și n-aș pune pe ultimul loc RCM-urile, RCT-urile, repartitoarele de telefonie. Cum să uit de personalul de tracțiune locomotive fiind, poate, principalii exponenți ai transportului feroviar.
Dar… astăzi parcă nu mai e la fel…
Nici anecdotele nu mai sunt la fel!
Despre aceste amintiri voi reveni.
Rapsodie feroviară
Iar am rămas în urma unui tren
Pierdut spre altă lume și-altă gară;
Sunt singur pe peron, a câta oară
Și-mi fluier paguba aceluiași refren.Tot mă pornesc, dar fără ținte clare
Fugar să mă opresc pe undeva,
Dar ca făcut mă-mpiedic de ceva:
De umbra amintirii trecătoare.O amintire tristă și bolnavă,
O nostalgie undeva, confuză,
Pe-o mare cu catarge și-o peluză,
Pe-un litoral c-o singură epavă.A-mi pierde urma vrut-am dinadins
Și c-un expres de nicăieri re-apare,
De-o lirică sub semn de întrebare
M-am rătăcit pe undeva învins…Mă fură-un zâmbet dintr-o altă eră
Când la rever mi-l prind printre carouri,
Într-un amurg când luna-i printre nouri,
Firava floare veșnic efemeră.Mă las pe-o bancă rece și plouată,
Și de-aș dormi să pot visa ce-mi place,
Aș refuza și trenul ce se-ntoarce,
Că m-aș trezi în gara-ndepărtată.Dar mă trezi un difuzor al gării,
Pe un generic muzical modern:
„De vrei să urci în următorul tren,
Să nu cobori în depărtarea zării.”„Cobori la prima. Gara fără nume.
Peron pe partea stângă, linia 2…”
Mi-am zis: nu mai am timp de-ntoarcere-napoi;
Căci e târziu și soarele mi-apune!Mi-am ridicat valiza, a câta oară?
Urcând din mers în următorul tren,
Mi-am scris poemul vieții-ntr-un catren
Pe-o linie moartă dintr-o altă gară…
(12 Septembrie 1995, Câmpulung Moldovenesc)
Text și poezie scrise de Nicolae Ciocan.
Volumele sale de poezii pot fi downloadate gratuit de aici: