Am descoperit o carte care reușește să așeze adevăruri mari în cuvinte simple, pe înțelesul celor mici, fără să piardă din frumusețea și profunzimea credinței.
Căutam de ceva timp un suport literar care să mă ajute să vorbesc fetițelor mele despre Dumnezeu într-un limbaj accesibil, care să aibă metafore pe înțelesul lor, puțină joacă, istorioare, parabole
În acest prezentarea video de mai jos vă povestesc de ce cred că Dumnezeu strâns în cuvinte pentru un copil cuminte, carte de poezii scrisă de Oana Buzinche, publicată de Editura Doxologia, merită un loc în biblioteca fiecărei familii care își dorește să cultive credința cu blândețe și sens.
Am contactat autoarea cărții, deoarece am fost curioasă să văd care a fost acel “trigger” creativ al Oanei. Răspunsul ei a fost, pe cât de autentic, pe atât de valoros și aș vrea să vi-l prezint și vouă pe larg aici:
“Lumea în care trăim e una care își imaginează că nu mai are nevoie de Dumnezeu, că își e suficientă sieși, că idolii pe care și-i construiește îi sunt de ajuns. Doar ca drumul unei vieți nu e o mare lină şi omul are nevoie de hartă de parcurs ca să nu se rătăcească și de încrederea că nu e singur în furtună.
În lumea care repetă ca o mantră că trebuie să ai încredere în tine, eu mi-am dorit să-i spun copilului meu să aibă încredere în Domnul, Veşnicul și Bunul. E singura certitudine a unei existente. Totul se schimbă, Domnul însă e mereu acolo.
Cartea s-a născut cumva din această dorință, de a-i transmite copilului încrederea asta că n-are a se teme de nimic, niciodată, pentru că Domnul e pretutindeni prezent, e cumva ceea ce voiam să ştie de la mama și să crească mare cu încrederea asta. Și încrederea asta să crească și mai mare cu timpul, pentru că aşa a zis mama.
M-am tot gândit cum să vorbesc din Scripturi unui copil de 3 ani. Poezia a venit firesc, iar metafora e, cred, chiar mai accesibilă copiilor, decât adulţilor. Apoi m-am rugat, pentru că mi s-a părut o mare responsabilitate să vrei să-L explici pe Dumnezeu unui om mic.
Un om mic trăieşte deja ceea ce am încercat eu să explic copilăreşte. Lui, Dumnezeu îi vorbește deja în inimioară, în vise. Apoi mi-am imaginat ce întrebări ar pune la ceea ce încercam eu să-l învăţ.
Mergem la biserică, ne închinăm la icoane, ne împărtășim, dar un om mic e o avalanșă de întrebări “De ce?” la care mama trebuie să aducă răspunsuri. Întrebarea cea mai dificilă e, de departe, “Cum arată Dumnezeu?” pentru că prichindeilor nu le poţi da răspunsuri abstracte și m-am temut să nu ies din Scripturi cu joaca mea.
Apoi răspunsul a venit simplu, Dumnezeu aduce cu Tata, iubitor, mereu prezent, mereu atent, uneori strict, pentru că iubirea presupune să-i dai copilului și limite, dar întotdeauna gata să răspundă chemării adresate prin rugăciunea venită dintr-o inimă sinceră.
Un copil înrădăcinat în ortodoxie, nu doar ca ritual, ci ca o tradiție care asigură apartenența la grup, un copil care are certitudinea existenței Tatălui ceresc va crește un om curajos și pregatit pentru toate încercările vieții și gata să acumuleze zilnic zestrea lui de fapte bune pentru veșnicie.”, mai spune Oana.