Astăzi călătoream cu mașina și mi-a rămas gândul la o casă de la strada principală, pe lângă care am trecut. Cel mai probabil casa unui om care și-a căsătorit ieri fiul sau fiica. Cum mi-am dat seama: După baloanele care decorau simplist un gard din lemn – câteva baloane mai mari, câteva mai mici, toate de dimensiuni neregulate, în funcție de aerul rămas în plămâni, legate cu funde albe, roz, înconjurând cu grijă un mesaj scris de mână: “Bine ați venit!”.
Apoi mi-am zis pentru sine: 𝐶𝑒 𝑚𝑢𝑙𝑡𝑒 𝑏𝑢𝑐𝑢𝑟𝑖𝑖 𝑠𝑖𝑚𝑝𝑙𝑒 𝑎𝑚 𝑒𝑥𝑡𝑒𝑟𝑛𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑡 𝑖̂𝑛 𝑢𝑙𝑡𝑖𝑚𝑖𝑖 𝑎𝑛𝑖, 𝑛𝑜𝑖 𝑡𝑜𝑡̦𝑖, 𝑑𝑒𝑜𝑝𝑜𝑡𝑟𝑖𝑣𝑎̆.
Am ales să externalizăm o misiune pe cât de grea, pe atât de emoționantă: decorarea gardului și a intrării de la casa miresei. De obicei, această sarcină supremă le revine celor dragi – frați, surori, cumnați sau verișori primari. Ei sunt cei care umflă baloanele, acești martori fragili ai marelui eveniment.
Am renunțat cu bună știință la un cadru mult mai valoros: oameni dragi și emoționați, lucrând cot la cot cu mirii. Este o atmosferă destinsă, dar plină de însemnătate, unde micile incidente mai atenuează din tensiunea zilei. Sunt acele momente memorabile în care fetele, cu manichiura proaspăt făcută, se chinuie să lege funde la baloane, iar cineva se străduiește să scrie, cu cel mai frumos scris de care e capabil, tradiționalul „Bine ați venit!”.
Și toate făcute din suflet, cu inimi inundate de emoții, pentru emoția omului care își va mai lăsa câteva zile bune decorațiunile acolo pe gard, pentru a păstra cât mai vie ziua cu pricina, ziua când un hotar s-a încheiat și altul a început.
Renunțăm rând pe rând la toate în detrimentul aranjamentelor perfecte, fără cusur, a arcadelor perfecte care arată luxuriant, dar care toate acoperă cu succes emoția vie din spatele unui asemenea prag istoric din viața unei familii de oameni simpli.
Sunt multe bucurii simple pe care am ajuns să le înlocuim din ce în ce mai mult, parcă mereu venind în tandem cu înlocuirea oamenilor de lângă noi.
De la decorațiuni făcute “in house” pentru evenimentele care ne marchează viața cu decoruri perfecte și luxuriante, simplitatea buchetelor de flori cunoscute, inclusiv florile de câmp, înlocuite cu flori exotice, sofisticate, din ce în ce mai îndepărtate de țara de proveniență; o discuție cu doamna de la Farmacia fitosanitară, purtătoare a unei conexiuni reale, înlocuită cu o discuție eficientă cu un asistent digital despre cum să tai liliacul; un branding făcut de un graphic designer care vrea mai întâi să te cunoască pentru a-ți putea traduce sufletul într-o identitate vizuală, înlocuit cu tool-uri generatoare de identități și multe, multe altele, le știm cu toții.
Cu scopul de a fi mai eficienți, de a mai economisi timp, de a ne face viața mai ușoară, dar cu finalitatea clară de a deveni din ce în ce mai singuri.
Recunosc că am apreciat mereu frumosul, decorurile reușite și armonia culorilor. De multe ori am redat viață pieselor de mobilier vechi, am redecorat obiecte uitate de vreme și le-am dat înfățișări moderne, dar am făcut-o mereu încercând să păstrez esența lor – lăsând neatinse ridurile și poveștile imprimate de trecerea timpului. Pentru că, la fel ca în cazul baloanelor de azi, adevărata valoare nu stă în perfecțiunea, ci în acele detalii care trădează prezența omului. Această căutare a autenticului mă face să înțeleg și mai bine provocarea lumii de azi.
Și nu o spun din nostalgie oarbă. Lucrând de mai bine de 8 ani într-un mediu în care am înțeles pe deplin rodul și rostul eficienței, știu bine că nu putem pune opreliști timpului. Ar fi în zadar să ne transformăm în gardieni care încearcă să oprească valurile inevitabile ale progresului, ale performanței și evoluției tehnologice. Schimbarea vine oricum. Cu toate acestea, după cum spunea un profesor pe care îl stimez, deciziile ÎNCĂ ne aparțin, iar umanitatea este singura ancoră care ne rămâne nealterată și diferențiatoare într-o societate care ne vrea din ce în ce mai eficienți, productivi și asemănători.
Să încercăm să ne păstrăm acea doză de umanitate în orice context, chiar și atunci când valurile progresului ne împing spre perfecține, salvând în fiecare zi acele imperfecțiuni calde care ne amintesc cine suntem și, mai ales, de ce avem nevoie unii de ceilalți.
Notă: 𝐴𝑐𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑟𝑎̂𝑛𝑑𝑢𝑟𝑖 𝑠-𝑎𝑢 𝑛𝑎̆𝑠𝑐𝑢𝑡 𝑑𝑖𝑛 𝑑𝑜𝑟𝑖𝑛𝑡̦𝑎 𝑑𝑒 𝑎 𝑝𝑢𝑛𝑒 𝑙𝑢𝑚𝑖𝑛𝑎 𝑟𝑒𝑓𝑙𝑒𝑐𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑝𝑒 𝑎𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑒𝑡𝑎𝑙𝑖𝑖 𝑑𝑖𝑠𝑐𝑟𝑒𝑡𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑒 𝑜𝑐𝑟𝑜𝑡𝑒𝑠𝑐 𝑎𝑢𝑡𝑒𝑛𝑡𝑖𝑐𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎, 𝑠̦𝑖 𝑛𝑢 𝑑𝑖𝑛 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑛𝑡̦𝑖𝑎 𝑑𝑒 𝑎 𝑢𝑚𝑏𝑟𝑖 𝑑𝑒𝑠𝑖𝑔𝑛𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑒𝑣𝑒𝑛𝑖𝑚𝑒𝑛𝑡 𝑠𝑎𝑢 𝑖𝑛𝑑𝑢𝑠𝑡𝑟𝑖𝑎 𝑑𝑒𝑐𝑜𝑟𝑎𝑡̦𝑖𝑢𝑛𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑒𝑚𝑝𝑜𝑟𝑎𝑛𝑒. 𝑃𝑟𝑒𝑡̦𝑢𝑖𝑒𝑠𝑐 𝑝𝑟𝑜𝑓𝑢𝑛𝑑 𝑖𝑛𝑜𝑣𝑎𝑡̦𝑖𝑎 𝑠̦𝑖 𝑣𝑖𝑧𝑖𝑢𝑛𝑒𝑎 𝑐𝑟𝑒𝑎𝑡𝑖𝑣𝑎̆ 𝑑𝑖𝑛 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡 𝑑𝑜𝑚𝑒𝑛𝑖𝑢 – 𝑜 𝑚𝑎̆𝑖𝑒𝑠𝑡𝑟𝑖𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑒-𝑎 𝑓𝑎̆𝑐𝑢𝑡 𝑝𝑒 𝑡𝑜𝑡̦𝑖 𝑎𝑡𝑎̂𝑡 𝑑𝑒 𝑚𝑎̂𝑛𝑑𝑟𝑖 𝑐ℎ𝑖𝑎𝑟 𝑟𝑒𝑐𝑒𝑛𝑡, 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑝𝑟𝑒𝑧𝑒𝑛𝑡̦𝑎 𝑠𝑡𝑟𝑎̆𝑙𝑢𝑐𝑖𝑡𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑎𝑝𝑙𝑎𝑢𝑑𝑎𝑡𝑎̆ 𝑎 𝑒𝑥𝑝𝑜𝑧𝑎𝑛𝑡̦𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑟𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑖 𝑙𝑎 Bienala de la Veneția 𝑑𝑖𝑛 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡 𝑎𝑛. 𝐺𝑎̂𝑛𝑑𝑢𝑙 𝑚𝑒𝑢 𝑛𝑢 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑜 𝑐𝑟𝑖𝑡𝑖𝑐𝑎̆ 𝑎𝑑𝑢𝑠𝑎̆ 𝑒𝑣𝑜𝑙𝑢𝑡̦𝑖𝑒𝑖 𝑒𝑠𝑡𝑒𝑡𝑖𝑐𝑒 𝑠𝑎𝑢 𝑡𝑒ℎ𝑛𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑐𝑒, 𝑐𝑖 𝑜 𝑖𝑛𝑣𝑖𝑡𝑎𝑡̦𝑖𝑒 𝑐𝑎𝑙𝑑𝑎̆ 𝑐𝑎, 𝑖̂𝑛 𝑡𝑖𝑚𝑝 𝑐𝑒 𝑐𝑢𝑐𝑒𝑟𝑖𝑚 𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑖̂𝑛𝑎𝑙𝑡𝑒 𝑐𝑢𝑙𝑚𝑖 𝑎𝑙𝑒 𝑑𝑒𝑠𝑖𝑔𝑛𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑠̦𝑖 𝑚𝑜𝑑𝑒𝑟𝑛𝑖𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖𝑖, 𝑠𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑢𝑖𝑡𝑎̆𝑚 𝑠𝑎̆ 𝑙𝑎̆𝑠𝑎̆𝑚 𝑙𝑜𝑐, 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎̂𝑛𝑑, 𝑠̦𝑖 𝑔𝑒𝑠𝑡𝑢𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑠𝑖𝑚𝑝𝑙𝑒, 𝑓𝑎̆𝑐𝑢𝑡𝑒 𝑐𝑢 𝑠𝑢𝑓𝑙𝑒𝑡𝑢𝑙.