Organizarea și echilibrul în familie. Interviu cu Ioana Cioacă.

„La aceeași masă” a început. Primul episod din Podcastul meu pentru Arta de a crește Oameni: casa care ne ține de partea noastră.

Bine v-am găsit, oameni care creșteți oameni!

În 9 noiembrie am lansat „La aceeași masă” – Podcast pentru Arta de a crește Oameni, proiectul meu jurnalistic și locul meu de suflet. Sunt absolventă de jurnalism, cu studii ulterioare în comunicare, și am cunoscut atât mediul agențiilor de publicitate din Cluj, cât și mediul organizațional de dimensiuni mari. De șase ani sunt mamă, iar odată cu acest rol am devenit acel părinte cu dileme care continuă să învețe nu doar pentru creșterea copiilor, ci și pentru propria devenire ca om.

Screenshot

Prin acest podcast dau întâlnire părinților, dar nu doar părinților, ci tuturor oamenilor care se simt prinși la intersecția dintre tradiție și modernitate. Încerc să trasez o punte dinspre valorile care ne-au format către educația parentală modernă de astăzi. Citesc, documentez, pun întrebări și aduc la aceeași masă specialiști din diverse domenii: pedagogi, psihologi, medici, teologi și alți specialiști care îi ajută pe părinții de astăzi să navigheze. Mi-aș dori ca acest podcast să devină acea antecameră în care învățăm să găsim busola împreună, înainte de a intra în colosul informativ de astăzi.

Primul episod: organizarea ca echilibru în familie

Invitata primului episod este Ioana Cioacă, ghid în transformarea spațiilor. Ne propune să privim organizarea dincolo de estetică și ordine, ca pe un instrument care îi ajută pe părinți să elibereze din responsabilitatea de pe umerii lor și să susțină autonomia copiilor. După aproape 10 ani în mediul organizațional, patru mutări în patru ani și peste 2500 de obiecte eliberate, Ioana și-a transformat pasiunea într-o misiune: să-i ajute pe oameni să-și transforme spațiile în medii care să le susțină viața și devenirea întregii familii.

Am pornit de la o senzație pe care o știm bine noi, femeile: intri în casă și ai impresia că începe tura a doua de muncă. Din discuție mi-au rămas câteva idei pe care le poți aplica fără să aștepți un weekend liber.

Întâi renunți, apoi organizezi. Ioana face diferența dintre decluttering, care e un proces de selecție și de luare a deciziilor, și organizare, care înseamnă să găsești un loc potrivit pentru ce alegi să păstrezi. Dacă sărim primul pas, cumpărăm cutii și organizatoare în care ajung lucruri pe care oricum nu le folosim. Întrebarea de pus este simplă: folosesc cu adevărat acest lucru sau doar ocupă un spațiu?

Începe cu un singur colț. Nu trebuie să transformăm toată casa într-un weekend. Alege locul care te copleșește cel mai tare, de exemplu holul unde se adună încălțămintea, gecile și ghiozdanele, și întreabă-te ce te încurcă acolo de fapt. Uneori soluția e un coș sau câteva cârlige.

Amintirea nu locuiește în obiect. Nu e nevoie să te grăbești să arunci tot și nici să te forțezi. Poți păstra câteva lucruri reprezentative dintr-o perioadă dragă, într-o cutie a amintirilor, și poți fotografia restul. Ce ne leagă de un obiect e amintirea lui, iar pe aceea o ducem cu noi. Eu, de exemplu, n-o să păstrez rochițe, dar o să păstrez păturica fetiței mele celei mari, ca să i-o dau atunci când se căsătorește.

Pune lucrurile la înălțimea copilului. Cârlige la înălțimea lui, un loc pentru fiecare obiect, aceleași gesturi repetate zi de zi. Fetița mea cea mică s-a născut într-o casă în care fiecare jucărie are locul ei și îi vine mult mai natural să le pună la loc. Organizarea nu e o abilitate cu care ne naștem, ci una pe care o învățăm văzând și repetând.

Nu căuta o soluție universală. Obiceiul se prinde mai repede atunci când soluția e potrivită nevoilor tale. Ioana crede că, într-un caz ca al cârligului din hol, ajung câteva zile, nu cele 66 din studiile despre obiceiuri.

Nu-i cere copilului să renunțe la ce îi e drag. Să-l implicăm în strângerea jucăriilor ajută, dar să-i respectăm atașamentul față de lucrurile care contează pentru el e la fel de important. Gândește-te la tine ca adult: ți-ar plăcea să fii forțată să renunți la un obiect la care ții?

Casa aparține întregii familii. Responsabilitățile pot fi împărțite de la mic la mare. Nu trebuie să facem totul singure, pentru că atunci chiar ne crește cortizolul.

Ce am păstrat eu din conversație

Trei lucruri. Ceea ce ne leagă de un obiect este amintirea lui, iar dacă nu putem da obiectul, tot putem face loc în viața noastră pentru altceva. Nu trebuie să transformăm toată casa într-un weekend, e de ajuns să ne ocupăm de acel colț zgomotos. Iar ordinea se învață din lucrurile pe care le facem împreună, pas cu pas, zi de zi.

Ioana Cioacă este ghid în organizarea spațiilor care ne susțin viața și poate fi găsită pe Instagram, aici.

Episodul îl găsești aici. Pe data viitoare, La aceeași masă.

Abonează-te la canalul meu de Youtube

Leave a Reply