Schimbările din ultimii ani din Piața IT din România au fost marcate de o efervescență post-pandemie, care s-au concretizat într-o etapă de prudență și un declin al modelului clasic de outsourcing de volum în favoarea proiectelor axate pe inteligență artificială și eficiență operațională.
Cum se văd astăzi lucrurile din interior, de dincolo de cod? Într-o lume condusă de livrabile și metrici, mai este loc de vocație în Industria Tech?
Am avut bucuria să stau de vorbă cu Sebastian Sturza, Senior Java Developer la CodeCrafters, un om care a reușit o performanță rară: să transforme pasiunea pentru tehnologie într-un parcurs profesional cursiv (timp de aproape două decenii), fără să își piardă busola interioară. Nu este doar un interviu despre IT, ci o lecție de reziliență într-o piață volatilă.
Interviul de mai jos aduce câteva subiecte-cheie despre modul în care pasiunea pentru tehnologie se poate transforma în vocație, cum s-au transformat în ultimii ani cele mai importante roluri din industrie, care sunt lecțiile de reziliență pe care trecerea le-a adus de la “efervescență” la “prudență” și locul inteligenței artificiale în actualitatea industriei tech.
It`s been a wild ride! Așteptări vs. Realitate
Rădăcini și Aripi: Uitându-te în urmă și amintindu-ți care erau așteptările tale referitoare la industria IT încă dinainte să o cunoști propriu-zis, cum o proiectai atunci și cum s-a dovedit a fi de fapt?
Sebastian Sturza: Ce credeam că va fi: Dacă mă gandesc la anul 2009, când am început activitatea, pot spune cu siguranță că habar nu aveam în ce mă bag sau ce urmează 🙂. Piața IT din România era încă la începuturi, nu era atât de cunoscută, mediatizată sau vânată. Din tot ce învățam până atunci, mă așteptam la o meserie în care să stau 8 ore în fața unui calculator, scriind cod în liniște, fără să fiu nevoit să interacționez cu alți oameni prea mult. Știam prea bine că am ales un domeniu de viitor, vedeam noutăți în “lumea tehnologiei” anual; practic era perioada în care totul era la început, de la social media până la smart phones. Credeam că am să urmez o traiectorie previzibilă, stabilă ca și programator până în punctul în care voi ieși la pensie și voi folosit tot ce am învățat să ajut o nouă generație de programatori.
Cum s-a dovedit a fi: Am subestimat masiv câteva aspecte și anume că tehnologia avea să evolueze și mai repede decât în trecut și că munca în IT este defapt incredibil de dinamică și implică foarte multă comunicare. Ce au însemnat ultimii 15+ ani a fost schimbare continuă, comunicare continuă, învățare continuă și un ritm susținut de muncă. Practic, tot ce-mi imaginam a fost răsturnat și m-am trezit într-un mediu extrem de dinamic și provocator și chiar competitiv uneori. Țin minte că în primii ani de activitate mă gândeam oare de ce nu am făcut la facultate și un curs de “stress management”, pentru că ar fi prins foarte bine. Nu m-am așteptat la explozia pieței muncii în IT, nu m-am așteptat ca programatorii să ajungă cool și bine plătiți (de la stereotipul de tocilari ciudăței cu ochelari 🙂) Nici nu mă așteptam să cunosc atât de mulți oameni talentați și muncitori. It’s been a wild ride!
Dincolo de trendul demotivării: Dacă ești pasionat și ai un proiect care te provoacă, nu ai motive să renunți
Rădăcini și Aripi: Am putea să spunem că ai avut prilejul să asiști la transformarea ecosistemului tech din Cluj în ultimii ani. Care este acea “ancoră” care te-a ținut motivat într-o piață atât de dinamică și, în ultimul timp, atât de volatilă?
Sebastian Sturza: Foarte bună întrebarea, mai ales că am văzut chiar recent postări/articole legate de așa zisa lipsă de motivație. În primul rând, nu cred că transformarea continuă sau volatilitatea din ultimii ani (cauzată în mare parte de apariția și accentul pus pe AI) ar trebui să fie cauze pentru lipsa de motivație, ci dimpotrivă. Realitatea este că IT-ul a fost și va fi în continuă schimbare și evoluție, iar lucrând în IT nu ai voie să te plictisești, trebuie să înveți constant, să fii la curent cu ultimele trenduri și tehnologii, dacă vrei să rămâi relevant pe piață.
Cum văd eu lucrurile, dacă ești sănătos (fizic și psihic), nu ai probleme personale majore, ai o echipă făină în jur și, poate cel mai important, ai un proiect interesant, care-ti permite creativitate și să te dezvolți, nu ai motiv să fii demotivat. Iar dacă ești demotivat din cauza proiectului, poți oricând să îl schimbi, poți să cauți altceva, mai potrivit nevoilor tale. Eu nu am avut timp să fiu demotivat sau să mă plictisesc, ci mai degrabă m-am gândit oare când vine următorul concediu să îmi pot încărca bateriile.
Ce m-a ajutat personal (dar nu este neapărat vital) este faptul că îmi place domeniul în care lucrez, sunt în continuare pasionat de IT și am învățat să nu am așteptări nerealiste, nici de la mine, nici de la alții. Punctez acestea tocmai pentru că am cunoscut și lucrat de-a lungul anilor și cu colegi care au intrat în IT seduși de bani, dar fără să le placă macar puțin domeniul, ori cu colegi care au avut tendința de a renunța prea repede atunci când universul nu le-a oferit exact ce își doreau. IT-ul nu este și nici nu ar trebuie sa fie pentru toata lumea, la fel cum medicina, bucătăria, construcțiile, avocatura sau alte domenii nu sunt pentru toată lumea.
În IT, constanta rămâne adaptarea: trebuie să ne împrietenim cu AI-ul, pentru că nu pleacă nicăieri
Rădăcini și Aripi: Asistăm la o dinamică pe care o digerăm uneori cu greu în ceea ce privește transformarea rolurilor din domeniul tech. Referitor la rolul tău, cum s-a transformat de când ai început și până acum? Către ce zonă a migrat mai mult – partea de mentorat/ arhitectură de business?
Sebastian Sturza: Dacă ne gândim la direcțiile în care te poți îndrepta în IT, există partea de inginerie (de la programator, tester, devops și până la arhitect) și partea de management/business. Partea de mentorat apare organic, cu sau fără a avea o funcție oficială de team/tech leader sau trainer. Am ales să stau aproape de partea de inginerie, cu rolul principal de programator, dar inevitabil au apărut oportunități pentru extra roluri pe partea de leadership și management. Aici se ridică o altă întrebare importantă în cariera de IT, vrei sa fii generalist sau specialist? Fiecare opțiune vine cu avantaje și dezavantaje, dar aici e o poveste întreagă 🙂.
În ceea ce privește cum s-au transformat până acum rolurile, cu siguranță baza de cunoștințe necesare și responsabilitățile unui programator au crescut constant în ultimii ani. Dacă acum 10 ani era un standard să ai o echipă formată din programatori, testeri, devops (poate), team leaderi și un project manager, în ziua de azi nu mai este o surpriză faptul că vezi echipe formate doar din programatori care suplinesc și celelalte roluri. Acest lucru se întâmplă pentru a optimiza costurile și, evident, nu e întotdeauna cea mai bună abordare în dezvoltarea unui proiect.
Acum că intrăm în era AI-ului, e greu de spus ce se va mai schimba. În tentativa de a atrage investitori, unii liderii din domeniul AI fac afirmații grele, cum că meseria de programator va dispărea în următorii 3-5 ani. Nu cred că se va întâmpla ceva atât de radical, dar cu siguranță AI-ul va deveni prietenul cel mai bun în viața de zi cu zi a unui programator. Constanta râmâne faptul că în IT ești nevoit să ții pasul cu vremurile, deci trebuie să ne obișnuim cu AI, pentru ca nu pleacă nicăieri.
Cum rămâi competitiv într-o piață globală: Investiția în tine, singura monedă care nu se devalorizează
Rădăcini și Aripi: Piața IT a trecut recent de la o perioadă de efervescență maximă la una de așezare și prudență. Din perspectiva ta, care este cea mai importantă lecție de reziliență pe care un developer ar trebui să o învețe în acest context?
Sebastian Sturza: Ce se întâmplă în piața IT este rezultatul a ce se întâmplă în piața de capital. Într-adevăr, s-a trecut de la “creștere indiferent de cost” la “eficiență și profitabilitate”. Companiile nu mai fac angajări masive doar pentru a acapara talentul de pe piață, ci își doresc angajați profesioniști și eficienți care să demonstreze că-și merită jobul, care să le aducă profit. Combinăm asta și cu faptul că piața IT mondială devine din ce în ce mai competitivă, în sensul că apar din ce în ce mai mulți profesioniști IT din țări care practică tarife mai mici decât în Romania. Soluția? Fiecare developer sau angajat IT trebuie să investească cât de mult timp în dezvoltarea profesională. Partea bună este că este mai ușor ca niciodată să te dezvolți, există platforme care oferă cursuri foarte bune, AI-ul este un “learning buddy” excelent, deci soluții sunt, doar trebuie investit timp.
Dincolo de cifra de afaceri: De ce companiile trebuie să pună retenția și frica angajaților pe primul loc
Rădăcini și Aripi: Se vorbește mult despre „vremuri grele” în outsourcing. Fără a intra în detalii administrative, din punctul tău de vedere, cum crezi că pot companiile mari să își păstreze spiritul de comunitate atunci când factorii externi devin provocatori?
Sebastian Sturza: Vremurile grele sunt, defapt, întoarcerea la realitate, pentru că s-a cam spart bula în IT. Ce pot face companiile mari este să-și întoarcă privirea și către nevoile și temerile angajaților, nu să se uite doar la cifra de afaceri. Ar trebui să se concentreze pe “retention” și pe programe de “skill-up” și mentorat pentru toți angajații. Spiritul de comunitate nu se poate crea prin mailuri și cursuri online. Este nevoie de interacțiune reală între colegi, de colaborare între cei cu grad mai mare de senioritate și cei mai începători, de proiecte de test dezvoltate intern cu simplul scop de a învăța, fără gând la profitabilitate. Să nu uităm și de tradiționalele “team-building-uri” care se practicau acum câțiva ani ori ieșirile în oraș periodice. Pe scurt, trebuie creat un mediu care să stimuleze interacțiunea dintre colegi și la muncă, dar și înafara programului. Soluțiile există, nu trebuie reinventată roata, doar trebuie folosite.🙂
AI-ul poate, într-adevăr, oferi „aripi” unei persoane creative, dar contează și „rădăcinile”
Rădăcini și Aripi: Despre un subiect extrem de titrat, cu influență majoră în toate industriile – Cum ai măsura impactul inteligenței artificiale în industria IT, raportat la ceea ce ai putut observa din interior. În ce măsură AI oferă “Aripi” pentru creativitate și în ce măsură reprezintă o metodă de a reduce zgomotul administrativ?
Sebastian Sturza: Impactul AI-ului se simte deja la nivel economic, companiile mari investesc masiv în această direcție. Se spune că este o bulă care va depăși bula .com. Trăim vremuri interesante, cu siguranță. În ceea ce privește viața de zi cu zi a unui developer, ea nu s-a schimbat atât de mult de când s-a început adoptarea AI-ului la scară largă. Suntem în faza în care lumea vrea să înțeleagă cât de mult poate un agent AI să eficientizeze munca de zi cu zi. Deși AI-ul este deja remarcabil pentru proiecte micuțe, mai este până când să poată înlocui un programator care lucrează pe un proiect complex, cum sunt marea majoritate. AI-ul te poate ajuta să scapi de task-uri micuțe și repetitive, te poate ajuta să analizezi probleme, te poate ajuta să înțelegi/înveți mai repede zone de proiect și tehnologii, dar tot programatorul rămâne „la butoane” să ia deciziile.
AI-ul poate, într-adevăr, oferi „aripi” unei persoane creative, dar contează și „rădăcinile”. Te poate ajuta să îți creezi rapid un prototip când ai o idee, te poate învăța și ghida pas cu pas, dar, fiind doar o unealtă, totul depinde de utilizator, să știe ce să îi ceară. Unde cred că îți poate oferi cu adevărat „aripi” în momentul actual este pe partea de învățare: este un partener de studiu excelent, repet, excelent!
În ceea ce privește reducerea zgomotului administrativ, nu suntem acolo încă, dar sunt curios în ceea ce poate aduce viitorul. Aici, din nou, ține de creativitatea umană, de a găsi punctele unde AI-ul poate interveni și ușura munca de zi cu zi.
Capcana scurtăturilor: De ce trebuie să știi să scrii cod “cu mâna ta” înainte de a cere ajutorul inteligenței artificiale
Rădăcini și Aripi: Crezi că în era inteligenței artificiale mai este necesar ca un junior să învețe fundamentele Java la fel de profund? Iar dacă nu o va face, ce alte skill-uri vor deveni necesare pentru o înțelegere complex/ o gândire sistematică?
Sebastian Sturza: Rămâne în continuare absolut vital ca un junior să aibă bazele solide în ceea ce privește Java și limbajele de programare, și nu numai. Trebuie să cunoască și să înțeleagă toate tehnologiile folosite într-un proiect modern (microservicii, baze de date, cozi de mesaje, servicii oferite de cloud etc.). De asemenea, are nevoie de baze pe partea de proiectare a unui sistem software. Mai nou, adăugăm și competențe pe partea de AI. E ca în bancul ăla: „— Nepoate, de ce ai luat 4 la istorie? Eu luam doar nota 10! / — Păi, bunicule, pe vremea ta era mai puțină materie de învățat la istorie.” Dar, cum ziceam, trăim o epocă în care e mai ușor să înveți ca niciodată; e nevoie doar de timp și dedicare.
Pentru a te putea folosi eficient de AI, ai nevoie în primul rând de gândire analitică și trebuie să înțelegi ce tehnologii există pe piață. Pentru proiecte simple spre medii, nu mai trebuie să fii un guru al programării, dar tot trebuie să fi trecut prin experiența de a scrie/crea cu mâna ta câteva proiecte, iar asta pentru a putea fi capabil să redresezi AI-ul atunci când nu îți oferă ce îi ceri.
De ce natura, gătitul și mișcarea sunt vitale pentru un developer pe termen lung
Rădăcini și Aripi: Într-o industrie care rulează pe bază de livrabile, cum reușești să îți hrănești „rădăcinile” (viața personală, pasiunile non-tech) astfel încât să ai energia necesară pentru a-ți lua „zborul” profesional în fiecare zi?
Sebastian Sturza: Este, într-adevăr, foarte important să nu uiți să ai grijă de viața personală și sănătate, deși de multe ori ești purtat de val și e foarte ușor să pici în extrema de muncă și doar muncă. Încerc să profit de weekend-uri cât mai mult posibil și măcar o dată pe lună să ies din Cluj. Pentru mine, asta s-a dovedit cea mai bună strategie de a menține bateriile încărcate pe termen lung. Natură și mișcare cât de mult se poate, gătitul ca hobby util, un audiobook interesant (să mai protejăm ochii), mă mai joc pe consolă și, evident, clasicul „Netflix and chill”.🙂
Autenticitatea ca strategie de supraviețuire
Rădăcini și Aripi: Dacă ar fi să lași un singur sfat unui tânăr developer care privește cu admirație spre cariera ta, ce i-ai spune despre importanța de a rămâne autentic într-o lume dominată de algoritmi?
Sebastian Sturza: I-aș spune să lase la o parte admirația și că nu există niciun secret: e vorba de 99% transpirație. Rămânând autentic, poți crea conexiuni autentice cu membrii echipei tale, ceea ce este în avantajul tuturor, mai ales când ai de traversat perioade dificile.