Aceasta este întrebarea la care ne-a răspuns Psiholog Irina Nikolaus referitoare la echilibrul optim pe care trebuie să-l găsească părinții între încurajarea valorilor moderne (autonomie, individualitate) și menținerea structurii tradiționale (stabilitate, respect) în educația copiilor.
Abordarea Irinei ne arată că modul prin care părinții pot realiza un echilibru între promovarea autonomiei și individualității copilului, valorile cerute de modernitate, și menținerea stabilității, coerenței și respectului oferite de tradiție este unul cât se poate de firesc. Principiile sănătoase deprinse în familie reprezintă calea prin care părintele poate oferi libertate copilului în mod asumat – Libertatea în care copilul învață să gândească și să decidă responsabil pe baza unor principii solide de familie.
Prin metode practice precum reinterpretarea poveștilor, gestionarea unui buget simbolic și conversațiile reflexive, părinții acționează ca ghizi, transformând greșelile în oportunități de învățare și susținând sentimentul că vocea copilului contează.
“Cu cât ai o tradiție mai zdravănă, cu atât ai o fundație mai bună pentru a-ți clădi personalitatea.”
Psiholog Irina Nikolaus: Cu cât ai o tradiție mai zdravănă, cu atât ai o fundație mai bună pentru a-ți clădi personalitatea. Părinții pot îmbina armonios autonomia modernă (încurajarea celui mic să devină o persoană care gândește, decide și acționează în mod responsabil, în funcție de propriile nevoi, valori și interese) cu valorile tradiționale, oferind copilului libertatea de a explora, de a face alegeri și de a se exprima, în timp ce păstrează principiile sănătoase și rădăcinile familiei.
Cum pot părintii să ofere un spațiu pentru dezvoltarea individualității, fără a renunța la coerența, respectul și stabilitatea pe care tradiția le aduce în viața copilului?
Prin lectura de calitate, prin accesul la informație și cunoaștere. Un bun exercițiu constă în reinterpretarea poveștilor citite: citiți o poveste și întrebați copilul „Dacă ai fi tu personajul principal, ce ai face diferit?” În acest fel încurajați autonomia morală și gândirea proprie. Nu vă feriți de întrebările copilului, permiteți-i să fie curios, întrerupeți-vă o clipă din activitatea dvs. și faceți tot posibilul să îi răspundeți corect la întrebări. Mă plimbam cu băiețelul meu și mă întreba din ce materiale este fabricat gardul pe lângă care trecem și dacă este umplut în interior sau e gol 🙂 Nu sunt întrebări ușoare, însă curiozitatea este atât de necesară progresului.
Prin administrarea unui buget simbolic, în acord cu vârsta sa – copilul decide ce face cu 20 sau 30 de lei pe săptămână (în prealabil recomand ca părinții să urmeze un curs despre educația financiară și să prezinte copilului ideile esențiale, prioritățile atunci când este vorba despre cheltuieli, precum și acte de caritate).
Gătind în familie: copilul alege o rețetă (poate vrea să pregătească niște clătite, să frământe aluatul pentru o pâine, să taie legume pentru o salată de cartofi etc.) și o pregătește pe cât posibil singur, cu părintele prin preajmă în caz de nevoie.
Prin organizarea propriului spațiu: îl lăsați pe copil să-și decoreze camera după stilul propriu (chiar dacă pare „ciudat”), respectând totodată niște reguli elementare de bun-simț. Poate că vrea să lipească un autocolant pe dulap sau să decoreze clanta ușii cu ceva care îi place. Poate că își dorește să așeze pe pervazul geamului o fotografie cu cel mai bun prieten, în locul vazei părinților. Sunt mici gesturi prin care își exprimă personalitatea și își face locul mai „al lui”.
Prin conversații reflexive pentru încurajarea autonomiei emoționale: la prânz, după grădiniță sau școală sau seara, înainte de culcare, întrebați copilul „Ce ai învățat din ziua asta?”, „Cum ai fi vrut să reacționezi diferit?” În felul acesta îl ajutați să devină conștient de sine, nu doar un ascultător pasiv.
“Autonomia crește din sentimentul că vocea lui contează.”
Prin atitudinea părintelui: să îi fie ghid copilului, nu dictator. Înlocuiți „Lasă că știu eu mai bine, nu mai pune atâtea întrebări” cu „Hai să vedem împreună ce se întâmplă dacă alegi asta.” Încurajați greșelile ca parte a învățării: „Ce bine că ai încercat! Ce ai învățat din asta?” “E în regulă să greșești. Așa învață creierul tău.” Vorbiți deschis despre erorile pe care le faceți chiar dumneavoastră. Respectați opiniile copilului chiar dacă diferă de ale dumneavoastră — autonomia crește din sentimentul că vocea lui contează.
Despre Psiholog Irina Nikolaus
Irina Nikolaus este un psiholog clujean care transformă obiectivele clienților săi în realitate, inspirând prin profesionalism, optimism și multă pasiune în activitatea ei cotidiană.
De asemenea, ea este autoarea unor cărți de dezvoltare personală, care transformă cuvintele în mici busole pentru a naviga cu succes printre problemele vieții moderne: familiarizarea cu emoțiile intense, învingerea fricilor, combaterea lipsei de astâmpăr etc. Prin cărțile sale dedicate copiilor, ea ghidează micuții cititori spre claritate, echilibru și încredere în propria putere.